Autorul lui Isus Christos propune o lucrare cu o imagine concentrată a lui Hristos, surprinsă într-o atitudine de reculegere și suferință. Figura este așezată, cu trupul adunat și capul sprijinit de mână, într-un gest care sugerează apăsarea durerii, dar și tăcerea rugăciunii. Urmele de daltă rămase vizibile pe suprafață nu ascund materia, ci o transformă în expresie: lemnul pare rănit, iar această asprime amplifică dramatismul scenei. Volumul masiv și forma compactă dau senzația unei poveri purtate în interior, nu a unei tragedii declamate. Amplasată în curtea Bisericii Catolice, lucrarea funcționează ca un semn de meditație asupra compasiunii, sacrificiului și speranței.