Piesa reprezintă un exemplu elocvent de ceramică utilitară timpurie, realizată manual, caracteristică comunităților preistorice din spațiul est-carpatic.

Vasul are o formă înaltă, ușor alungită, cu corp bombat și gura relativ largă, ușor evazată. Buza este îngroșată și neregulată, indicând modelarea manuală, fără folosirea roții olarului. Pe una dintre laturi se păstrează o toartă robustă, semicirculară, atașată sub buză, probabil destinată manipulării sau suspendării vasului.

Pasta ceramică este grosieră, cu degresant vizibil (nisip și particule minerale), ceea ce sugerează o ardere la temperaturi moderate, într-un cuptor deschis sau groapă de ardere. Culoarea este brun-gălbuie, cu variații de nuanță cauzate de arderea neuniformă.

Decorul este minimal, dar semnificativ: sub buză se observă un brâu de impresiuni verticale, realizate prin apăsarea unui instrument simplu sau a degetelor. Acest motiv are atât rol decorativ, cât și funcțional, îmbunătățind priza la manipulare. Ornamentația simplă este tipică ceramicii din epoca fierului timpuriu, unde accentul cade pe utilitate mai mult decât pe estetica elaborată.

Vasul se află într-o stare fragmentară, fiind reconstituit din mai multe bucăți, cu completări moderne din material neutru (ipsos), clar delimitate de original. Crăpăturile și lipsurile sunt vizibile, dar nu afectează lizibilitatea formei generale.

Din punct de vedere funcțional, vasul putea fi utilizat pentru depozitarea lichidelor sau a cerealelor, ori pentru prepararea hranei. În context arheologic, astfel de recipiente pot avea și o valoare rituală, în funcție de locul descoperirii.

În ansamblu, piesa reflectă nivelul tehnologic, practicile cotidiene și gustul estetic sobru al comunităților din epoca fierului, constituind un martor material important al vieții preistorice din mileniul II î. Hr.