Lucrarea emană forță, vitalitate, siguranță, mișcare, statornicie. Pentru Moldova este animalul-simbol, zimbrul bătrânilor codri, prin care strămoșii noștri și-au afirmat identitatea, lăsând urmașilor imaginea unor vremi legendare.

În același timp, lucrarea are o încărcătură identitară. În imaginarul Moldovei, zimbrul (bizonul european) este un animal-simbol, legat de codrii vechi și de memoria unei lumi arhaice. Ruckin preia acest motiv nu ca ornament folcloric, ci ca semn al unei continuități: animalul devine „emblemă” a rezistenței și a demnității, o imagine a timpului legendar pe care strămoșii l-au transmis urmașilor.

Compoziția sugerează, astfel, două registre care se completează: pe de o parte, dinamica internă a corpului -siguranță, mișcare potențială, forță controlată; pe de altă parte, dimensiunea simbolică - zimbrul ca reper al identității și al memoriei colective. Torro nu este doar un animal sculptat, ci o prezență monumentală care revendică spațiul și îl transformă într-o scenă a „vremurilor legendare”, în care natura și istoria se întâlnesc într-un singur semn.