Lucrarea nu se vrea un simplu mesaj istoric și asta o face puternică: are o simbolistică mai largă, aproape viscerală.

Titlul e foarte precis: Stigmat nu vorbește despre o rană care trece, ci despre una care lasă urmă. Piciorul nu calcă peste stea ca într-un gest de victorie simplă; mai degrabă pare că steaua e ceva ce îți amprentează piciorul, te supără, te incomodează, îți deformează mersul. Este o imagine formidabilă pentru educația conștiinței despre trecut: poți ieși din trecut temporal, dar nu ieși complet din urmarile și tiparele ei.

Amplasarea în fața fostului sediu comunist face din lucrare nu doar un simbol, ci o confruntare. La ieșire, te obligă să treci pe lângă semn și realizeszi că trecutul nu e doar în manual, e în spațiu, în traseul nostru zilnic.

Prin urmare, Stigmat este o lucrare despre memoria dureroasă lăsată de regimurile comuniste în România și Basarabia. O stea metalică, asociată simbolic cu ideologia, apare aici frântă și prăbușită, iar deasupra ei se află un picior din piatră, cu o cruce gravată - semn al suferinței care nu se uită, ci se imprimă. Titlul sugerează o urmă care rămâne în timp, dincolo de schimbările politice. Amplasarea lucrării lângă fostul sediu al comuniștilor întărește mesajul: ieșirea dintr-un loc al puterii devine întâlnire directă cu urmele trecutului.