Semn subiectiv

”Semn subiectiv” aparține unui tip de expresie plastică în care forma nu descrie un obiect recognoscibil, ci funcționează ca un semn deschis interpretării. În sensul său arhaic, semnul este o marcă sau o urmă care indică, fără a explica pe deplin. Lucrarea lui Octavian Romanescu explorează tocmai această zonă de ambiguitate, în care sensul nu este impus, ci se construiește în dialogul dintre formă și privitor.

Volumul este compus din suprafețe tăiate și stratificate, marcate de rupturi deliberate. Aceste discontinuități transformă sculptura într-o structură de fragmente, sugerând modul în care percepția umană organizează realitatea: incomplet, treptat și interpretativ.

Un element central al lucrării îl constituie deschiderea neregulată din corpul formei. Aceasta nu funcționează ca o fereastră sau ca o rană, ci ca un spațiu al privirii și al sensului posibil - locul unde imaginația privitorului intervine pentru a completa forma.

În plan conceptual, lucrarea sugerează că sensul nu trebuie impus prin simboluri oficiale sau prin monumente declarative. El apare în relația dintre individ și formă, în libertatea de interpretare pe care arta o oferă fiecărui privitor.

Inițial, sculptura a fost amplasată la intersecția străzilor Romană și Decebal. Ulterior, în urma unor intervenții urbanistice, lucrarea a fost relocată la capătul străzii Romane. Acest episod marchează începutul unei serii de mutări ale unor sculpturi realizate în cadrul taberelor de creație din Ungheni, situații care au modificat, în timp, relația dintre opere și spațiul urban pentru care au fost concepute.

Astfel de exemple nu sunt singulare, iar speranța este că asemenea intervenții arbitrare vor înceta. În caz contrar, vom fi nevoiți să ne întrebăm dacă nu cumva resursele, efortul și energia investite în aceste proiecte artistice au fost consumate în zadar.

Dar tu ce vezi în sculpturile Ungheniului?