Bachus

Sculptorul ne oferă o lucrare cu energie dionisiacă, dedicată bucuriei de a trăi, plăcerii și libertății simțurilor. Personajul este reprezentat întins, masiv, cu un corp rotunjit și o prezență relaxată, ca într-o stare de abandon după sărbătoare. Chipul, cu privirea largă și expresia calmă, nu sugerează exces violent, ci o împăcare cu viața și clipa.

Volumul sculptural e construit din forme ample, curgătoare, care dau senzația de revărsare – ca vinul sau ca apa izvorului din apropiere. Textura dălții, lăsată vizibilă pe suprafața gresiei, face ca pielea să pară vie, vibrând, iar lumina se frânge în mici impulsuri, accentuând senzația de mișcare lentă. Prezența bacchică devine astfel un simbol al vitalității și al regenerării: o forță a naturii care nu se justifică, ci există.

Amplasarea „La Izvorul lui Bachus” completează sensul: lucrarea nu stă ca un monument solemn, ci ca un spirit al locului, cuminte, legat de apă, de răcoare, de liniște, de întâlnire. Astfel, ”Bachus”-ul propus de Zderciuc nu este doar zeul vinului, ci și al comuniunii – în jurul său oamenii se strâng laolaltă, iar timpul devine mai blând.

Dar voi ce vedeți în sculpturile Ungheniului?

Acum ne găsești și pe prutart.com