Lucrarea surprinde drama interioară a creatorului aflat în fața timpului necruțător. Corpul său, brăzdat de oboseală și singurătate, poartă amprenta zbaterii dintre inspirație și epuizare. Trupul, parcă sleit de puteri, sugerează fragilitatea omului, dar și forța nevăzută a cuvântului, care rămânde dincolo de el. Autorul vrea să îmbine în această ipostază contrastul dintre efemeritatea vieții și permanența creației, lăsând privitorului senzația că, deși timpul înfrânge omul, poezia lui rămâne veșnică.

Așadar, Poet este o sculptură-meditație asupra creatorului care își poartă opera ca pe o greutate interioară. Volumul compact din travertin, adunat în sine și marcat de o adâncitură centrală, sugerează spațiul lăuntric în care se naște și se consumă cuvântul. Forma aplecată și tăcută transmite oboseală, singurătate și concentrare, fără patetism. Lucrarea pune față în față fragilitatea omului și dăinuirea creației: timpul trece peste trup, dar lasă în urmă ceea ce nu se pierde - poezia.