Molusca este arhetipul mişcării lente. Sculptura nu sugerează acțiune sau conflict, ci continuitate calmă. Într-o lume grăbită, lucrarea propune o altă măsură a timpului: a trăi nu înseamnă a accelera, ci a persevera.

Încet, chibzuit, înzestrat cu filozofia răbdării. Paradoxul e esențial: o ființă fragilă, fără oase, este tradusă în piatră. Vulnerabilitatea devine durabilă. Ceea ce pare slab poate rezista — nu prin forță, ci prin adaptare.

Molusca se sprijină pe un bloc geometric, ca pe o stâncă. Nu e o luptă, ci o înțelegere cu mediul. Echilibrul nu e cucerit, ci negociat. Forma curbată „îmbrățișează” suportul. Suprafața lucrată, ritmată, evocă urmele timpului, ale deplasării, ale atingerii. Nu e netedă, pentru că viața lasă urme. Frumusețea vine din uzură, nu din perfecțiune.

Molusca sculptorului Hlihor vorbește despre supraviețuire tăcută: a merge înainte fără zgomot, a te adapta fără a te pierde, a rămâne tu însuți într-o lume dură. Lucrarea ne invită la meditație asupra forței discreției. Nu domină spațiul. Îl locuiește - cu răbdare, cu echilibru, cu sens.