Îngeri citind propune o imagine a tăcerii și a reculegerii: două ființe angelice, aplecate asupra unei cărți, par să vegheze și să mediteze asupra „Cuvântului”. Gestul lecturii trimite la Scriptură și la ideea că sensul credinței se descoperă prin atenție, răbdare și interiorizare, nu prin spectaculos. Amplasată în apropierea bisericii, lucrarea funcționează ca un prag simbolic al spațiului sacru, sugerând protecție, îndrumare și continuitatea dintre lumea văzută și cea nevăzută.