Cheia de boltă este este piesa care ține totul, este elementul central al arcului: fără ea, construcția se prăbușește. Sculptura transformă acest element tehnic într-un simbol existențial: există mereu ceva mic, discret, dar decisiv, care susține întregul. Volumul rotunjit semnifică echilibru prin presiune.

Masa de piatră este compactă, aproape telurică, dar străbătută de o incizie curbată. Nu e decor, ci linia tensiunii: acolo unde forțele se întâlnesc și se neutralizează. Echilibrul nu e lipsă de presiune, ci presiune bine așezată. Textura aspră, cu urme vizibile, păstrează memoria lucrului manual.

Greutatea devine umanizată: nu e o piatră inertă, ci una care a fost gândită și modelată. Stabilitatea se obține prin muncă, nu prin netezire. Sculptura nu se ridică pe soclu înalt. Stă aproape de sol, arătând că ceea ce susține lumea nu domină; servește. Cheia de boltă nu se vede, dar fără ea nimic nu stă în picioare.