Cariatida – femeia care susține. În tradiția clasică, cariatidele sunt figuri feminine care poartă greutatea arhitecturii. În cazul nostru, forma e esențializată: nu chipul contează, ci actul susținerii.

Femeia devine structură. Figura este înaltă, subțire, stabilă. Greutatea de deasupra nu o strivește, ci îi confirmă forța. A susține nu e o pedeapsă, povară, ci o responsabilitate asumată.

Lemnul, cu nervuri și tăieturi vizibile, introduce ideea de viață și timp. Cariatida nu e un pilon inert; e un corp care a crescut, a îndurat, a rămas. Sugestia a două volume antropomorfe contopite indică solidaritate: nimeni nu susține singur lumea.

Forța apare prin unire. Cariatide este o meditație despre forța discretă a susținerii. Aceasta nu domină. Ține. Și, susținând, dă sens spațiului, vieții umane în genere.