Bachus este o lucrare cu energie dionisiacă, dedicată bucuriei de a trăi, plăcerii și libertății simțurilor. Personajul este reprezentat întins, masiv, cu un corp rotunjit și o prezență relaxată, ca într-o stare de abandon după sărbătoare. Chipul, cu privirea largă și expresia calmă, nu sugerează exces violent, ci o împăcare cu materia și cu clipa.

Volumul sculptural e construit din forme ample, curgătoare, care dau senzația de revărsare – ca vinul sau ca apa izvorului din apropiere. Textura daltei, lăsată vizibilă pe suprafața gresiei, face ca pielea să pară vie, vibrând, iar lumina se frânge în mici impulsuri, accentuând senzația de mișcare lentă. Prezența bacchică devine astfel un simbol al vitalității și al regenerării: o forță a naturii care nu se justifică, ci există.

Amplasarea „La Izvorul la Bachus” completează sensul: lucrarea nu stă ca un monument solemn, ci ca un spirit al locului, legat de apă, de răcoare, de întâlnire și de sărbătoare. În această lectură, Bachus nu este doar zeul vinului, ci și al comuniunii – momentul în care oamenii se strâng laolaltă, iar timpul devine mai blând.