Viața este infinită. Totul este integral, perfect, desăvârșit, o reciclare constantă a substanței și experiențelor. Fiecare moment al vieții este un nou început, care trece prin spirala continuității fără sfârșit numit ADN.

În ADN, Parascovia Donoi propune o meditație sculpturală asupra continuității vieții, tradusă într-o compoziție verticală dominată de mișcarea spiralată. Forma pare să se înfășoare în jurul propriei axe, ca o creștere elicoidală care nu se încheie, ci se reia mereu pe un nivel nou. Această dinamică vizuală trimite direct la ideea de ADN ca „spirală a continuității”: un model invizibil care ordonează, păstrează și transmite.

Lucrarea articulează sugestiv raportul dintre stabilitate și transformare. Deși realizată în gresie – material dur, greu, asociat cu permanența – sculptura evită rigiditatea: suprafețele curg, volumele se rotesc, iar masa pare să se miște lent, ca într-o devenire organică. Prin această opoziție între greutatea pietrei și mobilitatea formei, artista afirmă paradoxul vieții: ceea ce este „fixat” în materie se află, în același timp, într-o continuă schimbare.